În aşteptarea Paştelui..

Mă găsesc adesea în mijlocul unui vîrtej de lucruri pe cât de necesare , pe atât de trecătoare… sau  aş  îndrăzni să spun chiar nesemnificative. Asta se întâmplă înaintea unei sărbători sau a unui eveniment…

Stăm drepţi în ziua sărbătorii, cu fruntea sus , radiind mândrie că am facut tot ce trebuia în aşteptarea ei.. curăţenie, decorarea casei, mâncare, prăjituri, cumpărături : totul ca la carte, că doar .. aşa trebuie!

Dar acum, departe de mine gândul că aş fi eu în vreun fel excepţia, precum pozele vă povestesc…

                                                    Beto cel simpatic  şi curăţel

                                                         Ouă roşii tradiţionale

                    şi un buchet special de lalele ( fiecare fir are câte 4 lalele )

                                               Domnul şi Doamna Iepurilă

                                                  Musi Nătăfleaţă şi Oiţa Blândă

                                           Prietena mea dragă şi scumpă, Laura!

 Însă după toate acestea, mă încearcă un gând..  pentru cei care credem în sărbătoarea Învierii Domnului şi o celebrăm, nu uităm oare cu desăvârşire scopul ei?

Ne lăsăm cuprinşi de detalii ale vieţii trecătoare şi ne pierdem cu uşurinţă în ele.

Oftez gândindu-mă.. unde e curăţarea şi hrana sufletului? unde e timpul investit în cer? unde sunt smerenia şi mulţumirea că ai fost răscumpărat prin sânge scump? uităm de ele, tocmai când acestea sunt scopul celebrării noastre…

Advertisements